Restaurare

LABORATORUL DE RESTAURARE PICTURĂ DE ŞEVALET

ATRIBUŢIE/AUTOR	GIAN FRANCESCO MAINERI	NR.INVENTAR  7989/23
SUBIECT	URSITA BUNĂ
COLECŢIE	Galeria de Artă Europeană	DIMENSIUNI  42,2cm x  62,2cm
TEHNICA	Ulei/tempera
SUPORTUL	Lemn
FIŞĂ  DE  RESTAURARE  NR. 709

EXAMINAREA OPEREI DE ARTĂ  ÎNAINTEA INTERVENŢIEI DE RESTAURARE:

Lucrarea este o pictură în culori de tempera/ulei pe suport din lemn, nu este semnată sau datată.

La examinarea operei de artă  înaintea intervenției de restaurare s-a constatat că: suportul este un panou din lemn de mahon şi un strat intermediar din pânză subţire; suportul datează de la sfârşitul sec.  al XIX-lea, când stratul pictural a fost transferat de pe panoul original, preparaţia de clei şi gesso pare să fi fost aplicată în strat uniform şi foarte fin şlefuită, stratul de culoare este foarte subţire, cu un modelaj foarte delicat al carnaţiei, drapajelor şi vegetaţiei, aplicat pe un desen fin, incizat în preparaţie. În jumătatea superioară personajele şi vegetaţia (pomii) se profilează pe un fundal acoperit de aur. Pentru culorile verzi folosite în partea superioară (frunze), la bază (sol) şi pe veşminte s-au folosit pigmenţi pe bază de cupru în amestec cu verde de pământ şi alb de plumb. Culoarea carnaţiei conţine alb de plumb în amestec cu ocru. Stratul pictural a suferit mari pierderi, rupturi, prăbuşiri, fisuri transmise de la vechiul suport.

Pictura a suferit curăţări anterioare agresive care au provocat abraziuni şi pierderi al nivelul peliculei de culoare şi al foiţei de aur. Numeroase detalii şi accente cu aur s-au pierdut la aceste intervenţii. Stratul de verni a fost aplicat la intervenţia din secolul XIX. Se pot distinge mai multe straturi aplicate la intervale mari de timp. Retuşurile şi repictările conţin pigmenţi în amestec cu alb de zinc, apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

TRATAMENT PROPUS

    * Consolidări locale ale desprinderilor stratului pictural.
    * Îndepărtarea straturilor de verni degradate, a retuşurilor şi repictărilor.
    * Îndepărtarea chiturilor necorespunzătoare.
    * Efectuarea unor sondaje pentru evaluarea stării de conservare a aurului original.
    * Vernisare generală.
    * Aducere la nivel a lacunelor stratului pictural şi imitarea aspectului suprafeţei.
    * Reintegrare cromatică în culori de apă şi culori de verni.
    * Vernisare finală.

Restaurator: Ioan Sfrijan

LABORATORUL DE RESTAURARE PICTURĂ DE ŞEVALET

ATRIBUŢIE/AUTOR	GIAN FRANCESCO MAINERI	NR.INVENTAR  7990/24
SUBIECT	URSITA REA
COLECŢIE	Galeria de Artă  Europeană	DIMENSIUNI  42,4cm x  62,3cm
TEHNICA	Ulei/tempera
SUPORTUL	Lemn
FIŞĂ  DE  RESTAURARE  NR. 710

EXAMINAREA OPEREI DE ARTĂ  ÎNAINTEA INTERVENŢIEI DE RESTAURARE:

Lucrarea este o pictură în culori de tempera şi ulei pe suport din lemn.  A mai suferit intervenţii anterioare de restaurare, fiind transpusă pe un suport nou, probabil în a doua jumătate a secolului al-XIX-lea. La examinarea operei de artă înaintea intervenției de restaurare s-a constatat că: suportul din lemn mahon nu este cel original, pictura a fost transferată pe acest suport la o intervenţie anterioară, panoul este curbat convex şi are o deformare în plan, preparaţia este albă, pe bază de clei şi gesso, stratul de culoare este foarte subţire, semitransparent local. Pe detaliile arhitecturii sau ale personajelor au fost aplicate cu pensula accente cu aur. În jumătatea superioară de o parte şi de alta a arhitecturii din centru fondul este aurit. Pentru culoarea verde folosită la bază (sol) şi pe veşminte s-au folosit pigmenţi pe bază de cupru în amestec cu verde de pământ şi alb de plumb.

Numeroase degradări ale stratului pictural au existat înaintea transpunerii pe noul suport dar altele au apărut pe parcursul acestei intervenţii. Pierderi vechi ale stratului pictural sunt prezente mai ales pe margini, pe zone extinse. Acestea au fost mascate cu chituri, retuşuri sau la aplicarea noii foiţe de aur. Pictura a suferit curăţări anterioare agresive care au provocat abraziuni şi pierderi al nivelul peliculei de culoare şi al foiţei de aur. Numeroase detalii, accente cu aur şi decoraţii de pe fond s-au pierdut la aceste intervenţii. Verniul a fost aplicat în mai multe straturi, la intervenţii anterioare. Repictări sunt vizibile: pe personajul din stânga cu carafă, coloana a doua din stânga, medalioanele din jumătatea superioară, fondul de aur, mâna dreaptă a personajului central şi în perimetru. Retuşurile şi repictările conţin pigmenţi în amestec cu alb de zinc, apărut în a doua jumătate a secolului XIX.

TRATAMENT PROPUS:

    * Consolidări locale ale desprinderilor stratului pictural.
    * Îndepărtarea straturilor de verni degradate, a retuşurilor şi repictărilor.
    * Îndepărtarea chiturilor necorespunzătoare.
    * Efectuarea unor sondaje pentru evaluarea stării de conservare a aurului original.
    * Vernisare generală.
    * Aducere la nivel a lacunelor stratului pictural şi imitarea aspectului suprafeţei.
    * Reintegrare cromatică în culori de apă şi culori de verni.
    * Vernisare finală.

Restaurator: Sorina Gheorghiţă

GIAN FRANCESCO DE MAINERI
Activ între 1489-1506
Ursita rea
Tempera pe lemn; 42,3 x 62,5 cm
Inv. 7990
Provenienţă: Colecţia regelui Carol I
Ursita bună
Tempera pe lemn; 42,2 x 61 cm
Inv. 7989
Provenienţă: Colecţia regelui Carol I

Pictor italian renascentist, despre a cărui biografie avem foarte puţine informaţii dar despre care ştim că a ilustrat teme religioase elaborate. Este asociat cu şcoala ferrareză de pictură prin elementele stilistice care îi definesc opera dar şi prin faptul că multe dintre picturile sale le realizează la Ferrara.

Cele două panouri aparţinând colecţiei Muzeului Naţional de Artă sunt cu atât mai valoroase cu cât ştim că sunt piese rare. Puţine picturi aparţinând acestui artist s-au păstrat, şi mai puţine cu subiect moralizator. Cel mai probabil panouri destinate a decora un cassone - piesă de mobilier, cu formă de ladă folosită în secolul al XV-lea drept dulap şi destinată a adăposti zestrea unui cuplu nou format - aceste două picturi ilustrau consecinţele care decurg în urma sorţii, sau ceea ce este scris în stele şi destinat fiecărui copil la naştere de către un ursitor/ursitoare, ceea ce se numeşte predestinare. Ambele panouri au drept element central naşterea, rezultatul unui mariaj împlinit.

Pe unul dintre panouri este ilustrată ursita bună, prin urmare veselia şi buna dispoziţie domină scena. În jurul noului născut, aşezat în centru, pe iarbă, un grup de personaje cuprinse de bucuria naşterii dansează pe muzica interpretată de alte două personaje din stânga. Cele două figuri din prim plan se odihnesc, extenuate în urma petrecerii. Scena se desfăşoară într-un decor natural, specific picturii renascentiste iar cele mai multe dintre personaje sunt ilustrate nud, element care atestă preocuparea pentru anatomie şi studiul corpului uman în secolul al XV-lea.

Povestea celui de-al doilea panou se desfăşoară în cadrul, sugerat doar, al unui ansamblu arhitectural. O faţadă a unei clădiri, inspirată de formele unui arc de triumf roman, compusă din elemente antichizante recompuse în maniera specifică Renaşterii. De data aceasta bucuria este înlocuită de jale întrucât venirea noului născut nu este pusă sub un bun augur. La auzirea veştii date de ursitoare, rumoarea şi disperarea cuprinde grupul de personaje din jurul pruncului care gesticulează, deznădăjduit de soarta care îl aşteaptă pe copil. Prin gesturi şi atitudine acest grup îşi manifestă nemulţumirea cu toate că nu se poate împotrivi sorţii.

Cele două panouri sunt foarte ilustrative pentru modul în care Renaşterea preia, în secolul al XV-lea, o seamă de credinţe antice romane şi păgâne pentru a le ilustra în decoraţia mobilierului laic.

LABORATORUL DE RESTAURARE PICTURĂ DE ŞEVALET

EXAMINAREA OPEREI DE ARTĂ  ÎNAINTEA INTERVENŢIEI DE RESTAURARE:

Lucrarea este o pictură în culori de ulei pe suport de pânză. Semnată şi datată în dreapta jos cu o culoare de ulei roşie, a mai fost restaurată în laboratorul M.N.A.R.

La examinarea operei de artă înaintea intervenției de restaurare s-a constatat că: preparaţia este albă pe bază de clei, pe lungimea fracturilor suportului original există fisuri şi desprinderi ale stratului pictural, vechile pierderi de strat pictural au fost mascate prin aduceri la nivel ce depăşesc limitele şi nu respectă aspectul de suprafaţă. Verniul este degradat, îngălbenit, acoperit cu murdărie aderentă şi de muscă, iar retuşurile vechi sunt matizate şi modificate cromatic.

TRATAMENT PROPUS:

    * Consolidarea locală a stratului pictural.
    * Îndepărtarea murdăriei aderente, de muscă, a verniului degradat, a retuşurilor şi a repictărilor modificate cromatic.
    * Completarea  lacunelor de suport cu pânză asemănătoare ca gren şi vechime.
    * Vernisare generală.
    * Aducerea la nivel a lacunelor stratului pictural cu imitarea aspectului de suprafaţă.
    * Reintegrare cromatică în culori de apă şi culori de verni.
    * Vernisare finală – spray, cu verni de dammar 8% + ceară microcristalină Lascaux.
  
Restaurator: Ioan Sfrijan

THEODOR AMAN (Câmpulung-Muscel, 1831 – Bucureşti, 1891) 
Portretul principesei Zoe Brâncoveanu. 1859
Ulei pe pânză
130 x 98 cm
Semnat şi datat dreapta jos, spre centru, cu roşu: Th. Aman, 1859 
Bucureşti, Muzeul Naţional de Artă al României, Galeria de Artă Românească Modernă, inv. 1564
PROVENIENŢĂ: Ministerul Artelor, achiziţie de la Constantin Brâncoveanu, 1950; Muzeul Naţional de Artă al României, 1950
BIBLIOGRAFIE: Radu Bogdan, Theodor Aman, Bucureşti, 1955, p.35, il.12; Vasile Florea, Theodor Aman, Bucureşti, 1965, p.48

Fiul unui negustor înnobilat, Theodor Aman a primit o educaţie îngrijită, învăţând mai întâi pictura la Bucureşti cu Constantin Lecca şi Carol Walstein, apoi, din 1850, la Paris, în atelierele lui Martin Drolling şi François Picot. Theodor Aman a fost un promotor perseverent al înfiinţării Şcolii de Bele Arte din Bucureşti, în perioada 1864-1891 fiind chiar directorul ei şi profesor la catedra de pictură. Deşi încă tributar academismului, picturii istorice şi scenelor bataliste, Aman a fost primul artist român care a făcut paşi hotărâţi în modernizarea viziunii picturale şi a limbajului plastic.

Interesul pentru figura umană, manifestată încă de timpuriu, l-a transformat pe Aman într-un pictor al societăţii contemporane, în special al high-life-ului bucureştean, din care făcea parte. Portretul principesei Zoe Mavrocordat Brâncoveanu, prima soţie a lui Gheorghe D. Bibescu (domnitor al Ţării Româneşti între 1843 – 1848), este realizat după divorţul intentat de soţ, în 1845, sub motivul dezechilibrului psihic de care aceasta se pare că suferea. Monumentalul portret, unul dintre cele mai reuşite din întreaga suită de gen din creaţia lui Aman, a fost fără îndoială comandat pentru a prezenta imaginea unei filantroape, aşa cum principesa era cunoscută în epocă. Perspectiva montantă surprinde mândria chipului şi suficienţa unui personaj conştient de poziţia sa socială dobândită prin naştere şi avere. Lucrarea, organizată compoziţional după schema portretelor de aparat, demonstrează plăcerea surprinderii materialităţii şi a texturilor veşmântului, realizate cu virtuozitatea unui Thomas Couture (1815- 1879), cu care poate fi asimilat din această perspectivă.